4 martie 1977, ora 21:22. Pământul începe să danseze nebun. Oamenii năvălesc pe străzi, îngroziți de uruitul teribil din aer și de zbânțuiala bezmetică a solului, în timp ce blocuri întregi sunt sfărâmate, prinzând dedesubt trupuri prizoniere. Au trecut de atunci 34 de ani, dar amintirile sunt încă vii. Inclusiv pentru lumea sportului.
La opt luni după momentul de aur al Nadiei de la Olimpiada din 1976, România revenea în centrul atenției mondiale cu o știre teribilă: un cutremur cu magnitudinea de 7,4 grade pe scara Richter devastase țara. Cifrele sunt grăitoare: 1.578 de morți, 11.300 de răniți și sute de mii de oameni terorizați. Spaima a fost atât de mare, încât mulți s-au mutat ulterior în zone fără activitate seismică. Printre aceștia, și familia Lucescu. „Il Luce” a plecat cu familia la Hunedoara, chiar în 1977, la insistențele soției sale, Neli, speriată de ce a văzut pe 4 martie. „Eram cu mama la cinematograf. Am crezut că e din film. Am văzut apoi lumea fugind, țipând. Era haos în jurul meu. Iar afară era nebunie, era o altă lume. Nu se mai vedea nimic, se auzeau țipete din neant. Ajuns acasă, am văzut o bucată de tencuială căzută în patul meu. Dacă eram în pat, mă omora, probabil. După ce ne-am găsit cu tata, pe stradă, ne-am dus la Săftica”, povestește actualul selecționer, Răzvan Lucescu.
Nu doar familia Lucescu a rămas cu amintiri teribile de la cutremur…
Cristian Gațu: „În asemenea momente devii fiară” Pe 4 martie ’77, echipa de handbal Steaua se afla în cantonament la Timișu de Sus, chiar înaintea semifinalei cu danezii de la Frederia Kfum, din Cupa Campionilor Europeni (în acel sezon, „militarii au câștigat trofeul!”). Cristian Gațu (65 de ani, foto 1), conducătorul de joc al Stelei, își amintește: „În ziua respectivă am avut liber, astfel că ne-am dus la Predeal, să mâncăm. Radu Voina avea un prieten care cânta la chitară, la Orizont. Când a început cutremurul, am sărit peste masă. În momente de acest gen nu mai ești om, ești fiară, chitaristul a plecat cu tot cu priză. Toți ne-am grăbit să ieșim afară. Am încercat să vorbim la București, dar telefoanele nu mergeau. Ne-am urcat în mașini și am plecat rapid spre casele noastre. La o benzinărie am întrebat pe cineva cum e la București, iar răspunsul a fost șocant: «Arde!». Din fericire, blocul mamei era în picioare”. Borș a scos o bătrânică de sub dărâmături Fostul mare rugbist Pompilie Borș (56 de ani) a făcut parte din echipele care au căutat supraviețuitori printre dărâmături. „Blocul meu din Balta Albă a rezistat bine. Alții n-au avut însă noroc, iar eu am fost convocat la club să dau o mână de ajutor. La început am mers cu sufletul strâns, însă gândul că puteam găsi supraviețuitori ne-a întărit”, explică nea Pompi. Eforturile nu au fost zadarnice, pentru că echipa în care el se afla a găsit, printre ruine, o bătrânică. „Nimeni nu știe cum a rezistat atât timp, însă a fost un adevărat miracol. Am muncit acolo aproape o săptămână”, a mai spus Borș.
Patzaichin: „Blocul meu a fost distrus” Campionul olimpic la canoe, Ivan Patzaichin (61 de ani,), nu‑și amintește cu plăcere de ziua aceea, pentru că „îmi dă o stare de neliniște”, spune el. „Eram în cantonament la Snagov, ne uitam la un film bulgăresc când a început să se audă un zgomot ciudat și să se miște totul. Am încercat să ieșim toți afară, însă câțiva s-au tăiat în cioburile de la geamurile care s-au spart”, spune Ivan. Primul lui gând a fost spre soția și fiica sa, Ivone, aflate la București. „Am luat o mașină și am mers în oraș. Era un haos total, nu puteam să ajung la bloc pentru că multe străzi erau blocate. Am ajuns după multe ocolișuri acasă și ele erau în fața blocului, speriate, iar blocul era distrus, se vedeau etajele inferioare de la parter. Le-am dus la Ploiești și nu am revenit niciodată în acel bloc”, rememorează „amiralul”.
Personalități decedate la cutremurul din 1977 Toma Caragiu – actor Anatol Baconski – poet, eseist Alexandru Ivasiuc – scriitor Mihai Gafița – scriitor Alexandru Bocăneț – regizor Doina Badea – cântăreață Veronica Porumbacu – poetă
Teașcă: „Am crezut că am făcut pană!” Cutremurul din 4 martie 1977 a fost descris pe larg, într-una din cărțile sale, și de regretatul Constantin Teașcă. Pe atunci antrenor la Universitatea Craiova, „Piticul” a povestit că seismul l-a surprins în mașină, alături de Cornel Stroe (președintele de atunci al craiovenilor), în cartierul bucureștean Militari. „Mașina a început să joace pe șosea. I-am spus lui Stroe: «Trage pe dreapta, că am făcut pană!». Ne-am dat jos și, când am constatat că roțile sunt în regulă, Stroe a strigat: «E cutremur!». Un zgomot îngrozitor se auzea, iar pământul ne fugea de sub picioare. M-am așezat pe bordură, pentru că nu mă puteam ține drept”. Cifrele cutremurului 7,4 a fost intensitatea, pe scara Richter 55 de secunde s-a cutremurat pământul 1.578 de victime a produs seismul, dintre care 1.420 numai în București 11.300 de răniți au fost raportați la nivelul întregii țări 35.000 de case au fost puse la pământ, 33 de imobile mari fiind distruse în Capitală 100 de kilometri a fost adâncimea la care s-a produs cutremurul, în Zona Vrancea 2 miliarde de dolari au fost pagubele estimative
Introdu cuvântul căutat și apasă ENTER